Pentru noi toți ziua de 1 decembrie are o semnificație extrem de importantă! Este ziua în care suntem parcă mai mândri ca niciodată de faptul că suntem români…
Pentru mine însă această zi are o dublă semnificaţie… şi asta pentru că, în urmă cu 31 de ani, într-o zi de iarnă friguroasă şi cu multă zăpadă, a venit pe lume „un copilaş cu’n căp’şor mic cât o minge de 2 lei”…aşa cum obişnuiau să-mi spună rudele.
Şi cum nu cred că este o zi mai bună decât asta, zic să profit de ocazie şi să-ţi spun mai multe despre mine, omul de dincolo de călătoriile pe care le fac şi despre care-ţi povestesc mereu cu drag!
M-am născut în dulcele târg al Ieşilor şi, până la vârsta de 13 ani, am crescut alergând de dimineață până seară pe ulițele satului românesc. Dulci şi dragi amintiri mă leagă de casa bunicilor şi de serile petrecute la gura sobei ascultând povestirile şi poveţele lor… Dragi amintiri mă leagă şi de toate obiceiurile şi orânduielile de-odinioară care, copilă fiind, mă fascinau! 🙂
În casa părintească copilul năzdrăvan ieşea la iveală! Părinţii spuneau mereu că sunt un copil cuminte…dar, între noi fie vorba, ei nu știau câte năzbâtii făceam în lipsa lor! Doar vecinii se mai plângeau din când în când de poznele pe care le făceam împreună cu sora mea… Dar cum aveau să-i creadă când te uitai la noi şi vedeai doi îngeraşi…(corniţele erau biiine ascunse). 🙂
De mică îmi petreceam timpul aşa cum îmi plăcea mie… Să o numim… activitate extraşcolară voluntară! Organizam concursuri de cultură generală cu prietenii de joacă, aveam şi un fan club pe care-l conduceam împreună cu colega de bancă, apoi prin liceu mă dădeam talentată-n dans şi participam la diferite evenimente şi competiții. Om ocupat, nu altceva… dar să ştii că mă ţineam şi de carte! „Ochii şi cartea Marcelu!” Asta era vorba bunicului şi ţineam cont de ea cu drag! 🙂
Şi uite-mă-s ajunsă în Bucureşti, oarecum fără să fi fost ceva planificat… Aşa s-a nimerit…sau nu! Aici am făcut facultatea şi masterul, orientând-mă către management.
Între timp, m-am aşezat la casa mea şi-am devenit doamna Năstasă. Alături de Viorel am început să colind prin lume, el fiind cel care m-a încurajat să-mi fac acest blog… Nu-i aşa că bine a făcut? La anul fac doi ani de când mă învârt şi eu în online… Ehe, la mai mulţi, aş zice!
Dacă ar fi să vorbim de planuri pentru viitor…ar fi o mulţime de dorinţe, unele mai mari decât altele, dar cred că cel mai important este să fim sănătoşi si să ne putem bucura de tot ceea ce avem. Odată cu trecerea timpului, realizez că nimic nu este mai important decât familia şi fericirea pe care o ai în sânul acesteia!
La mulţi ani, români dragi, la mulţi ani, România! 🙂
Angela Călătorește
Mulțumim pentru destăinuiri La mulți ani și ție românco și muuulte călătorii faine de acum înainte! ❤️