Primul an ca părinte-informații folositoare

  • iulie 6, 2020


Curand se implineste un an de cand sunt mama si nici nu imi vine sa cred cum a zburat timpul… Mai ieri i-am auzit scancetul pentru prima oara, iar acum e ditamai flacaul, vesel, zambitor si din ce in ce mai independent… Cum e sa fii parinte nimeni nu iti poate descrie in cuvinte, e ceva ce se simte si se traieste cu tot sufletul… Din momentul in care devii mama, inima ta se schimba pe vecie si devine plina de iubire nemarginita… de iubire neconditionata pentru acea mogaldeata de om careia i-ai dat viata.

Se spune ca primul an ca parinte este cel mai dificil, dar si cel mai frumos… pentru ca puiul tau de om se transforma sub ochii tai zi de zi si il vezi cum creste, cum infloreste in bratele tale… chiar daca asta vine la pachet cu multe nopti nedormite, cu oboseala sau chiar cu epuizare pentru mama…

Stiu cat de greu este sa gasesti informatii puse cap la cap, sau macar trimiteri catre diferite materiale, carti, cursuri care sa acopere cam tot ceea ce are nevoie sa stie un parinte aflat la inceput de drum… si nu ma refer aici la informatii ce tin de ingrijirea nou-nascutului (aspecte acoperite intr-un curs de puericultura) ci in special la astecte ce tin de nevoile lui emotionale si starile pe care le poate manifesta acesta.

Tocmai pentru ca si eu am avut aceste dificultati, iar unele informatii extrem de importante le-am aflat intamplator sau dupa lungi cautari, zic sa impartasesc cu tine toate aceste lucruri, chiar daca este un altfel de articol decat te-am obisnuit pana acum.

Ceea ce urmeaza sa iti spun sunt informatii culese din studii facute de-a lungul zecilor de ani de catre oameni ce au observat sute, poate chiar mii de copii… informatii ce pe mine m-au ajutat foarte mult deoarece contribuie enorm la ceea ce inseama a avea un copil linistit ce are cat mai putine momente de plans neconsolat si implicit o viata de parinte mai usoara stiind ce se intampla cu micutul tau…

Somnul bebelusilor.

Incep cu acest aspect deoarece din punctul meu de vedere lipsa somnului este principalul motiv (exceptand cauzele medicale) pentru care bebelusii plang.
In cartea “Programul de 90 de minute de somn pentru bebelusi” se mentioneaza un lucru extrem de important: un bebelus dupa ce a stat treaz 90 de minute, are nevoie de somn! Da, dupa doar 90 de minute de stat treaz, indiferent de cat de mult a dormit! Altfel, in corpul lui se secreta adrenalina si devine agitat, marait sau chiar va ajunge sa planga de oboseala.
Daca un bebelus are o zi mai agitata, sau a dormit putin, nu inseamna ca va dormi mai mult si mai bine noaptea. Din contra! Ei nu functioneaza ca noi adultii.
Pentru noi acest aspect a fost o regula de aur si atunci cand observam ca Teodor e obosit (ghidandu-ne la inceput si dupa ceas), sub nicio forma nu il suprastimulam cu jucarii zornaitoare, lumini sau sunete si miscari rapide pentru a-l opri din mârâit. Somnic si toata lumea era linistita.

Un aspect de care a trebuit sa tinem cont, a fost sa il punem la somn cam cu 10-15 minute inainte de a se implini cele 90 de minute de activitate, altfel, bebelusul intra intr-un nou ciclu de alerta si trebuia sa mai asteptam inca 90 de minute pana sa reincercam sa il adormim.

Daaa, stiu, nu e simplu si te poti pacali foarte usor, crezand ca bebelusul tau nu este obosit si ca lui nu i se aplica acest tipar. Observa-i ritmul si ia-ti notite si vei afla ritmul pe care al tau micut il are.

Noi ne notam in aplicatia Huckleberry orele lui de trezire pentru a le putea urmari mai usor.

Incercand sa ii faci tu un program de somn (trezit la ora x, culcat la ora y, nu faci decat sa creezi haos in sistemul lui intern). Lasa-l pe el sa adoarma cand are nevoie, sa isi faca propriul program, tu doar ajuta-l!

Din fericire am aflat despre aceasta carte in saptamana in care am nascut. Nu a functionat imediat, ceas dupa ceas (bebelusii isi regleaza ritmul circadian in primele luni de viata) insa usor, usor, am inceput sa observam comportamentul lui, iar noi am devenit mai priceputi in a-l adormi.
Fiecare copil este unic si doarme in felul sau, iar aceste minute de activitate se tot modifica odata cu varsta. Spre exemplu, Teodor a avut acest tipar de somn cu perioada de veghe de 90 de minute de la 2 luni pana la 5. Da, pana la 5 luni il adormeam ziua dupa fiecare 1 ora si jumatate de stat treaz, apoi intervalul s-a marit la 120 de minute si tot asa…

Las mai jos un tabel cu intervalele orientative de somn si veghe pentru copiii de la 0 la 3 ani.

De ce plang uneori bebelusii cand se trezesc? De cele mai multe ori plang pentru ca mai vor sa doarma, insa, din varii motive nu au putut sa intre intr-un nou ciclu de somn (simt lipsa mamei, prea cald, prea frig, foame, sete, etc).

Stiind aceste lucruri, chiar si acum urmaresc reactiile lui Teodor atunci cand socotesc eu ca si-ar incheia un ciclu de somn si ar intra in altul (la fiecare 45 de minute)… Daca observ ca ar da sa se trezeasca si sa fie obosit, incerc sa il readorm la loc (si de cele mai multe ori imi iese). Dupa ce si-a facut tot somnicul, se trezeste vesel, coboara din patutul lui tip Montessori (cu saltea asezata la nivelul solului) si fie ma cauta prin casa, fie se duce la raftul cu jucarii si isi gaseste de treaba. 

Despre mediul propice somnului pe care trebuie sa il aiba un copil, am citit in “Solutii blande pentru somnul linistit al bebelusilor si copiilor” . Spre exemplu, am aflat cat este de important ca noaptea sa nu aprindem becul in camera in care doarme bebelusul (daca este neaparat nevoie se recomanda unul cu lumina rosie)! Lumina albastra inhiba secretia de melatonina si afecteaza calitatea somnului (atat la adulti cat si la capii).

Pentru un somn mai bun noaptea, bebelusii au nevoie de o temperatura in jurul a 20°C. Prea rece ai putea spune! Studiile arata ca oamenii dorm mai bine cand intr-o incapere este mai racoare si nu cand este mai cald.

Un alt aspect important este stabilirea unui ritual de somn inca din primele luni de viata. Subliniez- ritual de somn, nu sleep training (cea din urma inglobeaza metode cu care eu nu sunt de acord pentru simplul fapt ca, din punctul meu de vedere, nevoile copilului sunt trecute in plan secundar… dar asta este deja alt aspect si nu face obiectul acestui articol).

Un alt lucru foarte important aflat din aceasta carte este legat de “tipul” de somn, in functie de varsta copilului. Spre exemplu, durata unui ciclu de somn este de aproximativ 45 de minute, iar aceste minute sunt impartite in faze: primele ~20 de minute, bebelusul are un somn superficial, foarte alert, in care orice zgomot sau miscare il pot trezi. Daca aceste minute au trecut, iar bebe doarme, somnicul lui intra in a 2-a faza de somn profund ce dureaza ~25 de minute. Apoi, daca nu exista stimuli de orice fel (ii e foame, frig, simte lipsa mamei), bebelusul reintra intr-un nou ciclu de somn.
Noua informatia asta ni s-a parut foarte folositoare. De ce? Stiam cand pot sa asez copilul jos din brate fara ca el sa e trezeasca.

Al 4-lea trimestru de sarcina.


Conceptul de “al 4-lea trimestru de sarcina” se refera la faptul ca dupa nastere, timp de 3 luni, bebelusul trece printr-un proces greu de adaptare la mediul extern, iar nevoia lui de a fi cat mai mult in contact cu mama este foarte mare… Bebelusul a trecut de la viata intrauterina unde era obisnuit cu o anumita caldura, cu un anumit zgomot, unde simtea bataile inimii mamei lui… la un mediu rece si cu zgomote straine lui. Pentru a-l ajuta sa se adapteze mai usor lumii noi, bebelusul poate fi tinut cat mai mult timp piele pe piele, alaptat la cerere, purtat intr-un sling sau leganat usor (eventual in ritmul in care mergi). Se spune ca bebelusii care au parte de acest “al 4-lea trimestru de sarcina” au risc mai scazut de a face colici.

Salturi mentale


Saltul mental este o perioada in care copilul deprinde noi abilitati intr-un ritm accelerat. Creierul percepe lumea altfel, iar asta il face pe bebelus sa fie agitat, sa vrea foarte mult la san, in brate sa adoarma greu si/sau sa aiba un somn agitat de zi sau de noapte.
Salturile mentale se calculeaza dupa data probabila a nasterii, nu dupa ziua de nastere si incep inca din saptamana 5. Au o durata cuprinsa intre 3 si 7 saptamani, iar in primul an sunt 8 salturi mentale.

Aplicatia The Wonder Weeks ofera informatii pretioase despre fiecare etapa in care se afla bebelusul.

In aplicatie ai acces la un intreg ebook din care afli cum iti poti ajuta copilul sa treaca mai usor peste aceste perioade dificile, sa ii intelegi reactiile si comportamentul si cum ii poti modifica mediul pentru a-i facilita dezvoltarea.

Pusee de crestere.

Puseul de crestere face referire la acea perioada scurta de timp in care bebelusul creste intr-un an cat altii in zece! Glumesc, dar ideea e aceeasi, copiii nu cresc mereu, putin cate putin ci au “sprinturi” in care cresc brusc! In aceasta perioada ei au nevoie de mai multa hrana, tocmai de aceea este foarte important ca bebelusul sa fie hranit la cerere.
Primul puseu de crestere are loc cam la 4-5 zile dupa nastere… adica, atunci cand vii acasa de la maternitate. ☺

Daca alaptezi, in perioada puseelor de crestere nu trebuie sa suplimentezi cu lapte praf! Mare greseala ai face, deoare vei afecta productia de lapte de mai tarziu. In plus, risti sa ti se angorjeze sanii. Corpul are aceasta capacitate de a mari productia de lapte in scurt timp, trebuie doar sa i se ceara (copilul sa stea la san) si viata tuturor e mai usoara.

Imi amintesc si acum de faptul ca in prima luna stateam cu Teodor la san aproape non-stop, cum voiam sa il pun jos, cum incepea sa fie nemultumit. Stiind aceste lucruri (plus cele legate de al 4-lea trimestru de sarcina) nu m-am ingrijorat ca nu ar primi suficient lapte sau ca nu as face eu ceva bine (sentiment cu care te cam lupti oricum la inceput, fiind proaspat parinte). Numaram sa ude minimum 8 scutece cu piiii si 3 cu poo:) si sa ia in greutate si asa stiam ca e totul bine… Bineinteles, urmaream ca atasarea copilului la san sa fie corecta si, atunci cand se punea pe mancat, sa aud cum inghite.


Urmatoarele pusee de crestere au loc intre 7 si 10 zile dupa nastere, apoi pe la 3 si 6 saptamani, apoi la 3 luni (date orientative)…Durata puseelor de crestere este de regula de aproximativ 2 zile.

Regresia somnului.

Ok, avem salturi mentale si pusee de crestere care oricum afecteaza somnul… si ca si cum nu ar fi fost suficiente schimbari pentru un omulet atat de mic si pentru parintii lui obositi, mai vine si regresia somnului. 🙂

In primul an de viata sunt 3 mari regresii, la 4 la 8 si la 12 luni si se manifesta astfel: se presupune ca bebelusul doarme bine si de odata… pam! totul se da peste cap! 

Se trezeste noaptea mai des, se foieste foarte mult in somn, adoarme ziua foarte greu, etc, etc… Aceste faze de regresie se manifesta diferit de la copil la copil, la unii mai mult, la astii mai putin, in functie de temperamentul sau si de “controlul” lui intern ce si l-a creat pana atunci in raport cu somnul. Adica, un copil care a dormit la timp de fiecare data cand a avut nevoie si si-a intrat intr-un ritm, resimte mult mai putin aceasta perioada…

Anxietatea de separare.

“Maaamiiii, nu plecaaa!” Iti suna cunoscut? Mie da, din postura de copil m-am prins de nenumarate ori de mama cand aceasta trebuia sa mearga la serviciu…  Nu voiam ca ea sa plece si pace buna! Asta cand eram deja marisoara, dar, odata ce am devenit parinte am aflat ca aceasta senzatie de “copil parasit” il au si bebelusii. Acest sentiment incepe pe la 4, 5 luni si se accentueaza pe la 9 luni, cand copii inteleg mai bine conceptul de permanenta a lumii inconjuratoare. Cum se manifesta? Plange atunci cand parasesti camera pentru doar o clipa, se prinde de tine ca un scai mic si dulce si nu te lasa sa te indepartezi. 🙂

Cum ii putem ajuta sa treaca mai usor peste aceasta perioada (ce se va tot repeta si in anii ce urmeaza 🙂 )? Cu siguranta nu inchizandu-le usa si lasandu-i sa planga! Pentru bebelusi jocurile de genul cucu-bau ii ajuta sa inteleaga faptul ca daca o fiinta dispare, ea continua sa existe si va reaparea (copiii traiesc in prezent si nu au notiunea de viitor) totodata invata si despre distanta!

Alaptarea

Acesta este un subiect foarte delicat si sunt multe discutii si “tabere” create in jurul lui… Eu cred ca fiecare mama alege cum isi hraneste copilul dupa cum considera ca este mai bine pentru copil si pentru ea, tinand cont de toti factorii care stau la mijloc…

Acest capitol se adreseaza femeilor ce doresc sa mearga pe varianta hranirii copilului la san, iar acestora le pot face o recomandare de carte extraordinar de utila! “Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman“. Aceasta carte desfiinteaza multe mituri privind alaptarea si ofera o multime de informatii pretioase si solutii!

Datorita acestei carti am reusit sa am o atasare buna a bebelusului la san si sa-l pot alapta la scurt timp dupa ce l-am nascut.
Mentionez aici doar cateva dintre aspectele esentiale pe care aceasta carte le explica, aspecte cu, care din pacate multe mame se confrunta in primele zile dupa nastere:

Atasarea la san:
De aici am aflat faptul ca durerea nu are ce cauta in procesul de alaptare! Sensibilitate a sanilor-da, durere-nu! Daca in momentul atasarii aceasta este dureroasa, bebelusul trebuie luat de la san si pus din nou, urmarind indicatiile pentru o atasare corecta. Sunt in carte si cateva link-uri catre filmulete in care se exemplifica tare bine cum se face si ofera solutii si pentru bebelusii care sunt “mai lenesi”.
Atasarea incorecta la san pe langa faptul ca este o durere crunta pentru mama, mai este mentionata ca fiind unul dintre cazurile pentru care bebelusii fac colici. Da, e trecuta si asta, pe langa multe altele precum starea de spirit a mamei, experienta nasterii, neadaptarea sistemului digestiv, supra-stimularea bebelusului si lista continua.

Laptele matern in primele zile.
Din momentul in care placenta a fost eliminata (indiferent de modul nasterii), in corp incepe sa se puna in miscare masinaria alaptarii (care oricum se pregatea inca din primele luni de sarcina). In primele zile da, nu este lapte! Este colostru, cateva picaturi incolore ce sunt extrem de bogate in anticorpi si sunt ca un prim vaccin pentru copil. In plus, oferirea acestui colostru bebelusului il ajuta sa faca un icter moderat.


Tot din carte am aflat faptul ca, cantitatea de laptele ce poate fi extrasa cu pompa de san (indiferent cat e de performanta) nu este relevanta pentru cat lapte se produce de fapt pentru bebe. Bebelusul e cea mai buna pompita. Cum de altfel nu are nicio legatura marimea sanilor cu laptele pe care glandele il produc. Si este total eronat faptul ca daca un bebelus sta mai mult de 10 minute la un san ar trage aer!


Sunt informatii extrem de importante ce ofera o baza solida si multa incredere mamelor ce vor sa alapteze, mai ales ca, din pacate, din mosi stramosi s-au perpetuat prin viu grai multe informatii (neadevarate) ce, in loc sa ajute proaspata mama, mai tare o fac sa se invinovateasca si sa renunte la alaptare.

Consultant in alaptare.

Cartea despre care ti-am povestit e mana cereasca, insa daca totusi lucrurile nu merg asa cum trebuie, sau ai dubii, nu ezita si apeleaza la un consultant in alaptare! Eu am apelat la Andreea Hanescu, colaborator ProMama pentru a-mi confirma ca ceea ce fac e bine… si mi-a oferit nu numai incredere in mine ci si multe informatii pretioase ce m-au ajutat sa il cresc pe Teodor linistit si calm, fara sa aiba momente de plans neconsolat, iar asta e mare lucru zic eu.

Alaptarea si medicamentele.

http://e-lactancia.org este site-ul in care poti verifica daca un anumit medicament este compatibil cu alaptarea. Din fericire, multe medicamente NU ajung in lapte… deci, de cele mai multe ori poti sa alaptezi si sa iti faci o anestezie dentara sau sa iei antibiotice. Bineinteles, toate aceste lucruri trebuie discutate si cu medicul ce iti prescrie acele medicamente. De asemenea, se mai poate consulta si acest site https://www.nlm.nih.gov/

Diversificarea.

Iti marturisesc faptul ca pana sa devin mama, nici nu concepeam ca un bebelus sa fie hranit altfel decat cu mancare pasata data cu lingurita de catre parinte. Iar cand am auzit de autodiversificare primul meu gand a fost: cum sa ii dai copilului mancare solida tip finger food?! Nu are dinti! Nu se ineaca?”
Auzisem de cartea ” Diversificarea naturala” asa ca am cumparat-o si primul capitol pe care l-am citit a fost cel despre inec. Si uite asa am aflat despre punctul de gag!
Punctul de gag este o zona foarte sensibila pe limba ce ne protejeaza pe noi toti de inec prin provocarea senzatiei de voma. La bebelusi acest punct este foarte in fata pe limba, iar aceasta zona, cu cat trece timpul, cu atat se duce mai in spate, spre fundul limbii (cam ciudata exprimarea, dar nu am gasit termeni mai eleganti care sa explice cat mai bine).

Tinand cont de mutarea punctului de gag este ideal sa i se ofere cat mai curand copilului mancare pe care el o poate gestiona cu manutele si foarte important- sa o poata mesteca cu gingiile si zdrobi cu limba de cerul gurii. Cu cat se intarzie oferirea de alimente solide copilului, cu atat ei invata mai greu sa mestece, iar riscul de inec este mai mare. Punctul de gag se muta foarte repede, iar pe la un an este deja in capatul limbii, cum e la noi adultii.

Ok, am lamurit cat de cat treaba cu inecul (gag e diferit de inec), dar cum pot ei sa mestece, daca nu au dinti?

Copiii nu au nevoie de dinti pentru a mesteca mancarea! Se descurca extrem de bine cu gingiile, iar o mama care alapteaza a simtit cu siguranta ce “nerv” poate avea in gingii un copil cand musca!
Mancarea oferita bebelusului autodiversificat trebuie sa aiba o anumita textura (sa poti tu ca adult sa o zdrobesti cu limba de cerul gurii)… Deci, bastonasele de mar crud sau alte astfel de alimente cu risc de inec nu au ce cauta multa vreme pe masa copilului.


Totusi, autodiversificarea nu este doar despre a-i oferi copilului alimente tip finger food si a-l lasa sa se murdareasca (da, vei vedea ce talent de pictor zace in micutul tau). Autodiversificarea este despre a-i oferi incredere copilului tau in a se hrani singur, in a-l lasa sa isi castige increderea in el si independenta, de a hotara ce si cat mananca (asa cum e si in cazul alaptarii la cerere), de a-i oferi posibilitatea de a lua contact cu mancarea in forma ei naturala, de a simti texturi si gusturi diferite si de a-si crea o relatie frumoasa cu ceea ce inseamna “ora mesei”, etc. Autodiversificarea inseamna faptul ca bebelusul ia parte la mesele familiei mancand impreuna cu acestia (pe cat posibil acelasi tip de mancare, insa fara zahar, sare, prajeli, afumaturi si miere) fiind astfel implicat in mesele familiei inca de la inceput si putand sa vada cum se face, fara a fi distras de jucarii, telefon sau televizor!


Si da, mananca! Cat? Fix cat le trebuie! Copiii autodiversificati nu sunt mai slabi fata de cei hraniti cu lingurita, iar asta o spun studiile facute. Si mai important decat “cat mananca?” este de fapt “ce mananca!” Ma refer aici la aportul nutritiv pe care il au alimentele oferite (aspect valabil indiferent de tipul diversificarii).

Si-ti spun, am asa un sentiment de bucurie ca parinte cand vad ca puiul meu de om duce mancarea la gurita cu atata precizie, cum o ia si o analizeaza, cum o arunca pe jos (da, face parte din procesul de invatare) apoi cum se concentreaza pentru a lua urmatoarea bucatica, exersandu-si astfel si motricitatea fina. Masa pentru noi toti este un moment de relaxare si bucurie (mai ales pentru Teodor care abia asteapta sa vada ce texturi, gusturi si culori ii pun in fata), iar noi ne bucuram de acest proces stiind cat de mult il ajuta pe el in dezvoltarea-i arminioasa.

Inainte de a alege autodiversificarea am citit si despte diversificarea clasica deoarece am vrut sa am o imagine clara asupra ambelor metode. Tinand cont de interesul si abilitatile lui Teodor cat si de felul nostru de a fi, autodiversificarea s-a potrivit perfect pentru noi.

Foarte important! Aspectele mentionate de mine mai sus nu sunt nici pe departe suficiente pt a alege autodiversificarea (BLW-Baby Lead Weaning) ! Cartea “Diversificarea naturala” si un curs de prim ajutor (sau urmarirea multor filmulete pe youtube cu masuri de prim ajutor) sunt musai de parcurs inainte de a-l lasa pe micutul tau sa descopere minunata lume a mancarilor solide! Cursul de prim ajutor este necesar indiferent de modul in care alegi sa faci diversificarea.

De asemenea, diversificarea se incepe dupa varsta de 6 luni si doar atunci cand copilul sta in sezut nesustinut!

Laptele matern sau cel praf sunt suficiente pentru o dezvoltare armonioasa a bebelusului pana la varsta de 6 luni. Odata inceputa diversificarea, laptele ramana baza in alimentatia copilului pana la 1 an.

Sunt cazuri in care medicii recomanda inceperea oferirii de alimente copiilor inca de la 4, 5 luni, dar acest lucru trebuie sa se faca doar in cazul in care sunt anumite probleme medicale. Diversificarea precoce are efecte negative la maturitate: obezitate, boli cardiovasculare, diabet, etc.

Stiu ca diversificarea in sine (indiferent de tipul ei) este mereu subiect de controverse intre mame. Cu acest articol nu imi doresc sa starnesc nicio disputa! Vreau doar sa aduc la cunostinta faptul ca mai exista un mod de a face diversificarea si faptul ca, din pacate, mai sunt parinti ce primesc recomandari de a-si alimenta copilul dupa scheme ce se foloseau acum zeci de ani. Si eu am fost una dintre mamele careia i s-a recomandat sa inceapa diversificarea la 5 luni, dandu-i zile la rand suc de portocale si apa in care a fiert morcovul. Este de datoria noastra ca parinti sa ne informam din surse credibile, sa citim recomandarile institutiilor internationale si sa observam copilul.

Indiferent de modul in care copilul este diversificat, bebelusului trebuie sa i se ofere inca de la inceput alimente bogate in nutrienti si nu “alimente” care doar ii umplu burtica (faina de orez, apa in care s-au fiert cateva legume, ceai, suc de mere, mar cu biscuite, lapte cu gris, etc).

De asemenea, copilul nu trebuie hranit in scaunel avand centurile puse! In caz de inec, se pierde timp pretios pana se poate interveni! Cum de altfel copilul este expus unui risc major de inec daca i se ofera chiar si un fursec in timp ce se afla in scaunul de masina, cu autoturismul aflat in miscare!

Pooty training

Eu si probabil ca si tu facem parte din generatia copiilor ce au fost invatati sa faca la olita imediat ce au putut sta in fundulet… Nu e de mirare asta la cat de greu le-a fost mamelor noastre fara scutece de unica folosinta si fara masina de spalat! Cercetarile au aratat faptul ca, invatarea unui copil la olita inainte ca organismul lui sa fie pregatit poate crea o multime de probleme ale aparatului urinar si ulterior al celui excretor (infectii urinare, constipatie, mai tarziu probleme hemoroidale, etc). Este ideal ca Pooty training-ul sa se faca undeva pe la 2, 3 ani sau chiar mai tarziu, insa sub nicio forma mai devreme de 18 luni. Copilul trebuie sa fie constient de procesul fiziologic pe care il simte, sa isi poata da singur hainutele jos si aseza pe olita/reductor.

Ce bine ca in ziua de astazi avem nu numai informatia, dar si scutece de unica folosinta! 🙂

In incheiere…

Sper ca toate aceste informatii oferite sa iti fie de folos si sa iti faca viata de parinte mai usoara si rogu-te sa nu tii doar pentru tine! Da un share, poate mai sunt parinti carora le-ar prinde bine acest articol.

Daca sunt aspecte ce ti-au trezit interesul, te incurajez sa aprofundezi subiectul citind cartile sau materialele la care fac referire. Intr-un singur articol nu pot ingloba informatii pe care altii le-au explicat intr-o carte intreaga. Nici nu mi-am propus asta. 🙂

De asemenea, daca ai trecut deja de primul an de cand esti parinte, las lista deschisa in asteptarea comentariilor tale cu informatii esentiale ce te-au ajutat pe tine in aceasta perioada.

Si vreau sa iti mai spun ca indiferent de cum faci diversificarea (clasic sau BLW), ca il alaptezi sau ii dai formula ori de modul in care l-ai adus pe lume, pentru copilul tau tu esti cel mai bun parinte pe care l-ar fi putut avea! Toata dragostea, calmul si daruirea pe care i le oferi neconditionat sunt mai presus de orice!

Zile minunate si copii fericiti sa avem!

*Pentru a fi la curent cu noile postări, hai să ținem legătura pe Facebook, Instagram sau abonează-te la Newsletter.

2 Comments

  • Corina Tudor

    Felicitari, draga Marcela! Felicitari, pentru articol si pentru faptul ca ai ales sa te documentezi si sa ai incredere in procesul firesc al alaptarii! La multi ani pentru Teodor!

    Reply

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: