Haidook Summer Fest-impresii de la festival

  • iunie 19, 2018

Încă am zâmbetul pe chip când scriu aceste rânduri, amintindu-mi de evenimentul minunat la care am participat sâmbăta ce tocmai a trecut!

A fost pentru prima oară când mi-a fost dat să văd o prietenie atât de frumoasă între oameni și cai. O prietenie unde Călărețul și Calul formează un tot și oferă cu mult drag publicului ceea ce au ei mai frumos: prietenia lor!

Care ar fi cuvintele potrivite pentru a descrie cel mai bine atmosfera la Haidook Summer Fest?

Măiestrie, spectacol, uimire, pricepere…  da, cu sigurnață acestea ar fi cuvintele potrivite, însă pentru mine a fost mai mult de atât… Pentru mine au fost toate aceste cuvinte încununate de o puternică emoție!

Emoția de a mă afla la câțiva metri distanță și de a vedea concentrarea și picăturile de apă de pe chipul călărețului, de a vedea încrederea pe care acesta o are în prietenul său necuvântător…sau de a privi blândețea din ochii cailor și mândrul lor mers!

Au fost momente pe cât de diferite, pe atât de frumoase… Momente pline de grație în care ni s-a spus povestea dintre oameni și necuvântătoare. O poveste pe care voi încerca să o redau prezentând fiecare „povestitor”.

Miron Bococi-sau…atunci când pasiunea îți conduce pașii în viață și trăiești prin ea! Aceasta ar fi pe scurt povestea lui Miron, un tânăr maramureșan stabilit de ani buni în Spania și care face performanță în lumea întreagă!

Mă bucur că l-am putut cunoaște și că i-am strâns mâna cu admirație și apreciere! O apreciere pentru toată munca depusă de el  și de prietenii săi necuvântători pentru a ajunge la acest nivel de excelență internațională.

Cât despre cei trei cai ai lui: Talisman, Feeling și Bruce, pe cât sunt de dârzi și de frumoși, pe atât sunt de blânzi și ascultători față de stăpânul lor. Gesturile lui Miron aproape neobservate de noi, sunt percepute și executate de caii lui cu o eleganță aparte și într-un ritm uimitor.

Miron și a lui echipă au pus în scenă povești romantice pe acorduri de muzică live, au creat momente de umor și apoi au pompat adrenalină în venele noastre prin nenumăratele spectacole de acrobații și cascadorii ce ne-au ținut cu sufletul la gură! Am avut în față o echipă de profesioniști… oameni calzi, cu o imensă dragoste pentru cai.

Cât despre public, acesta era fascinat! Părinți și copii, bunici și nepoți, cu toții erau numai un zâmbet, iar aplauzele și strigătele de bucurie nu conteneau să răsară după fiecare execuție! 🙂

Denis Ștefan. El este omul care ne-a arătat nouă, tuturor, faptul că nu există ”cal nebun”, ci oameni care nu pot comunica și înțelege animalul.

Pe lângă actul artistic impecabil executat, Denis are admirația mea și pentru gestul pe care l-a făcut, salvând de la moarte un căluț aflat în ghearele abatorului! O iapă nărăvașă asuprită de stăpânii ei a fost răscumpărată și implânzită în mai puțin de un an de Denis.

Gestul lui Denis este dovada vie a faptului că răbdarea și dragostea față de animale fac minuni, iar Uma, căluțul salvat de el, ne-a încântat privirile și ne-a înmuiat inimile.

Denis a mânuit cu măieștrie și pricepere lasoul,sulița, maceta, biciul și arcul cu săgeți, readucând la viață măiestria haiducilor de odinioară, spre deliciul și încântarea tuturor!  🙂


Echipa de la Potcoava și căluții lor
– “Blondele de la Potcoava”, așa cum Popescu și Flick de la Radio ZU le-au prezentat în cadrul evenimentului, au defilat în fața publicului militărește, așa cum fac ele la fiecare antrenament de echitație. Căluții din rasa Haflinger sunt ideali pentru cei ce vor să descopere tainele călăritului, iar eu îți mărturisesc că abia aștept să le fac o vizită celor de la Potcoava pentru o primă lecție de echitație! 🙂 

Lecții învățate

Ce am înțeles de la oamenii pe care i-am întâlnit la festival este faptul că dresajul se realizează înțelegând natura și pshihologia calului, dezvoltând astfel o relație de respect reciproc și acceptare. Spre exemplu, călărețul înainte de a se urca în șa, trebuie să primescă acceptul calului… doar atunci lucrurile pot evolua frumos!

Hmm, ce lecție de viață ne oferă necuvântătoarele…

 Activități în cadrul festivalului

Eee… am tot povestit despre căluți, dar nici măgărușii nu au lipsit de la defilare… Și cum puteau ei să se remarce dacă nu prin încăpățânarea lor! Și-aici vine întrebarea- cum convingi un măgăruș să câștige o competiție de viteză? Răspunsul este simplu-pui un morcov înaintea lui și-l împingi de la spate… poate, poate își face milă de tine! 🙂

În pauzele dintre evenimente, au avut loc diverse concursuri și activități de voie bună. Ritualul de potcovire a cailor, atelierele de pictură și cele de olărit au fost preferatele copiilor și recunosc faptul că-mi venea și mie să mă joc cu ei în lut. 🙂 M-am bucurat însă de aerul curat tolănindu-mă în paie, gustând astfel din spiritul haiducesc de odinioară.

Vreau să-ți mai spun și câteva vorbe despre locul în care a avut acest festival. Locailtatea se numește Runcu, este în județul Dâmbovița și-aș spune că locuitorii ei sunt oameni tare norocoși! Este atât de multă frumusete pură pe meleagurile acelea și-atât de mult verde că-ți vine să te stabilești acolo!

Festivalul Haidook Summer Fest a fost o experiență de basm trăită într-un loc de poveste! Abia aștept ediția de anul viitor! 🙂

*Pentru a fi la curent cu noile postări, hai să ținem legătura pe Facebook, Instagram sau abonează-te la Newsletter.

No Comments Found

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: