Romania

De ce să mergi cu părinții în excursie

  • July 6, 2017

“Ah, ce as vrea ca și părinții noștri să fie cu noi și să poată vedea și ei aceste locuri frumoase…!” Aceste cuvinte le-am rostit de nenumărate ori în călătoriile noastre din țară sau de peste hotare și simțeam de fiecare dată o dorință enormă de a împărtăși acele bucurii și cu oamenii pe care-ii iubim și-i apreciem atât de mult…

Părinții noștri au pus în totdeauna pe primul plan creșterea și educația noastră chiar și atunci când diferiți factori le-au fost potrivnici și n-au renunțat nicio clipă la visul lor… acela de a ne vedea mari, fericiți, pe picioarele noastre..

Nu o să fac acum o pledoarie din asta, dar dă-mi voie să cred că dacă ești părinte, înțelegi mult mai bine decât mine ce înseamnă să crești un copil… sau, dacă ești “binecuvântarea lor”, cred că ești de acord cu mine că zâmbetul de pe chipul părintelui tău atunci când tu ești în preajmă este de neprețuit.

Să descoperim împreună Maramureșul, mănăstirile din nordul Moldovei, Transfăgărășanul, Budapesta sau palatele din Viena, sunt amintiri ce nu ni le va putea lua nimeni niciodată!  Bucuria, seninătatea din ochii lor, sentimentul că pentru câteva zile descoperim locuri noi împreună, reacțiile și entuziasmul lor… toate acestea îmi umplu sufletul de-o bucurie enormă…

Dată fiind distanța dintre noi, ne vedem din păcate doar de câteva ori pe an, însă-ți mărturisesc că sentimentele pe care le trăim atunci când suntem împreună într-o excursie nu se compară cu nicio revedere fie ea de Crăciun sau de Paști, chiar dacă și acele clipe sunt frumoase.

Excursiile cu părinții nu trebuie să fie despre a alerga de la un obiectiv la altul! Îți mărturisesc că uneori mă ia entuziasmul pe dinainte și-aș vrea ca în timpul pe care-l avem la dispoziție să le arăt cât mai multe locuri… însă încerc să-mi adaptez pașii la ritmul lor… Deși sufletul le este tânăr și-ar cuceri munții dintr-o mișcare, trebuie să accept adevărul… timpul a trecut și peste ei.

Da, de nenumărate ori treburile de la serviciu, toată agitația ce ne înconjoară, ne fac prizonierii propriilor gânduri și preocupări. Și da, părinții sunt “acolo”, ne înțeleg întotdeauna stările, problemele, angoasele și sunt alături de noi, fiind cel mai de seamă sprijin din viața noastă…și-i atât de frumos să împărtășim cu ei și momentele de bucurie, momentele în care, împreună plecăm să descoperim lumea! 🙂

Nu am înșiruit o listă cu motivele “obiective” pentru care să mergi cu părinții tăi într-o excursie și asta pentru că eu consider că o astfel de călătorie este făcută pentru suflet, pentru a petrece momente frumoase împreună, a simți emoții noi… și a crea amintiri…

 

1 Comment
  • Ioana

    Minunat articolul, si eu calatoresc cu ei din cand in cand si simt cat de mult se apropie familia cu fiecare calatorie. Obisnuiam sa merg mai des cu ei cand eram mica, si cred ca orecum ei mi-au deschis apetitul de duca. Felicitari pentru articol! Sa nu uitam de unde am plecat, nu-i asa?

Leave a Reply